Acid vanilmandelic

Acid vanilmandelic

Acidul vanilmandelic (VMA) este unul dintre produsele de degradare (metaboliți) ale epinefrinei (adrenalină) și norepinefrinei. Epinefrina și norepinefrina aparțin unui grup de hormoni similari numiți catecolamine.

Acest test măsoară cantitatea de acid vanilmandelic care este eliminată în urină, de obicei pe o perioadă de 24 de ore, pentru a detecta excesul de epinefrină și norepinefrină. Este utilizat pentru a detecta tumorile numite neuroblastoame și alte tumori neuroendocrine.

Catecolaminele sunt produse în porțiunea centrală a glandelor suprarenale, măduva suprarenale. Glandele suprarenale sunt mici organe triunghiulare situate deasupra fiecărui rinichi. Catecolaminele primare eliberate sunt dopamina, epinefrina și noradrenalina. Acești hormoni sunt eliberați în fluxul sanguin ca răspuns la stresul fizic sau emoțional. Ei ajută la transmiterea impulsurilor nervoase în creier, cresc eliberarea de glucoză și de acizi grași pentru energie, dilată bronhiole și dilată pupilele. De asemenea, norepinefrina constrânge vasele de sânge, crescând tensiunea arterială, iar epinefrina crește ritmul cardiac și metabolismul.

După ce își încheie acțiunile, catecolaminele sunt metabolizate în compuși inactivi. Dopamina se transformă în acid homovanilic (HVA), norepinefrina se descompune în normetanafrină și acid vanilmandelic, iar epinefrina se transformă în metanafrină și acid vanilmandelic (VMA).

Atât hormonii, cât și metaboliții lor sunt eliminați din organism prin urină.

Acidul vanililmandelic (VMA) este de obicei prezent în urină în cantități mici și fluctuante care cresc în mod apreciabil doar în timpul și la scurt timp după ce organismul este expus la un factor de stres.

Uneori, tumorile încep să se formeze în celulele sistemului neuroendocrin, care este alcătuit dintr-o combinație de celule care produc hormoni și celule nervoase. Aceste tipuri de celule se găsesc în tot corpul, în organe precum plămânii și sistemul digestiv. Tumorile care se formează în aceste celule se numesc tumori neuroendocrine.

Tumorile neuroendocrine, cum ar fi neuroblastomii și feocromocitomii, pot produce uneori cantități mari de catecolamine, ceea ce duce la concentrații mult crescute de hormoni și de metaboliți ai acestora. Eliberările de hormoni pot provoca boli și semne și simptome, cum ar fi hipertensiune persistentă, dureri de cap severe, palpitații, transpirații, greață, anxietate și furnicături la nivelul extremităților.

Neuroblastomii sunt cancere rare, dar sunt cele mai frecvente cancere care afectează copiii, potrivit Societății Americane de Cancer. Aproximativ 700 de cazuri noi sunt diagnosticate în fiecare an, în principal la bebelușii cu vârste cuprinse între unu și doi ani, până la 90% dintre cazuri apărând la copiii cu vârsta sub cinci ani. Rareori, un bebeluș se poate naște cu un neuroblastom. Apărut din celulele nervoase primitive, aceste cancere pot fi găsite în abdomen, glandele suprarenale, gât, piept sau pelvis. În aproximativ două treimi din cazuri, tumorile se vor fi răspândit (metastazat) în alte părți ale corpului până în momentul în care sunt diagnosticate.

Odată depistate, multe neuroblastome pot fi tratate cu succes. În unele cazuri, neuroblastoamele pot dispărea fără tratament. În alte cazuri, celulele lor se pot maturiza spontan în celule nervoase normale, transformând neuroblastomul într-un ganglioneuroblastom benign sau într-un ganglioneuroblastom parțial benign.

Feocromocitomii sunt tumori rare care apar în principal în glandele suprarenale. Potrivit Institutului Național al Cancerului, acestea afectează între 2 și 8 persoane la un milion pe an, în principal pe cei cu vârste cuprinse între 30 și 50 de ani. Cele mai multe feocromocitoame sunt benigne și nu se răspândesc din locația lor inițială, dar unele pot face metastaze și se pot muta în alte organe din corp. Lăsate netratate, acestea continuă să crească și să producă catecolamine, iar simptomele legate de hormoni continuă să se agraveze.

În timp, hipertensiunea cauzată de feocromocitom poate afecta organele corpului, cum ar fi rinichii și inima, și crește riscul ca o persoană afectată să sufere un accident vascular cerebral sau un atac de cord. Feocromocitomele sunt importante de diagnosticat deoarece reprezintă o formă de hipertensiune potențial vindecabilă. În majoritatea cazurilor, acestea pot fi îndepărtate și/sau tratate pentru a reduce sau elimina simptomele și complicațiile asociate.
Analiza acid vanilmandelic, împreună cu alte teste pentru catecolamine și metaboliții acestora, poate fi utilizat pentru a ajuta la detectarea prezenței neuroblastoamelor. Testele preferate pentru depistarea feocromocitoamelor sunt metanefrinele libere din plasmă, metanefrinele din urină și testele pentru catecolamine din urină sau plasmă. Cu toate acestea, analiza acid vanilmandelic poate fi totuși solicitat împreună cu unul sau mai multe dintre aceste teste pentru a ajuta la detectarea și excluderea unui feocromocitom.

Consideratii importante:

Urina se acidifiaza cu acid acetic glacial.

Daca este posibil, cu minim 8 zile inainte de a incepe recoltarea urinii se recomanda evitarea urmatoarelor medicatii: alpha-metildopa, clonidina, guanetidina, reserpina, beta blocante, quinidina, ampicilina, eritromicina, tetraciclina.

Urmatoarele alimente vor fi evitate cu minim doua zile inainte de efectuarea testului: cafea, ceai negru, banane si branzeturi.