Haptoglobina

Haptoglobina   |

Haptoglobina serica este utilizată pentru a detecta distrugerea intravasculară (liza) a celulelor roșii din sânge, o afecțiune numită hemoliză.

Haptoglobinele sunt glicoproteine produse de ficat și au capacitatea de a se lega puternic de hemoglobina liberă.

În anemiile hemolitice asociate cu hemoliza eritrocitelor, hemoglobina eliberată se leagă rapid de haptoglobină, iar complexul haptoglobină-hemoglobină rezultat este catabolizat rapid.

Acest lucru duce la o scădere a concentrației de haptoglobină liberă în ser și, în același timp, această scădere nu poate fi compensată rapid de producția normală de haptoglobină de către ficat.

Ca urmare, pacientul prezintă o scădere tranzitorie a concentrației serice de haptoglobină.

Anemia megaloblastică poate scădea nivelul haptoglobinei datorită distrugerii crescute a precursorilor megaloblastici ai globulelor roșii din măduva osoasă.

Heptoglobinele sunt, de asemenea, reduse la pacienții cu afecțiuni hepatice primare care nu sunt asociate cu anemie hemolitică.

Acest lucru se datorează faptului că ficatul bolnav este incapabil să producă aceste glicoproteine.

Prezența unui hematom mare poate, de asemenea, să scadă nivelul haptoglobinei datorită absorbției hemoglobinei și a legării acesteia de haptoglobină.

Concentrațiile crescute de haptoglobină sunt observate în multe boli inflamatorii și pot fi utilizate ca proteină nespecifică a fazei acute în același mod în care sunt utilizate PRC și VSH.

Adică, nivelurile de haptoglobină sunt crescute în cazul infecțiilor severe, inflamațiilor, distrugerii țesuturilor, infarctului miocardic acut, arsurilor și anumitor tipuri de cancer.

O ușoară scădere a nivelurilor de haptoglobină se observă în sarcina normală.