IGF-1 (Somatomedin C)

IGF-1 (Somatomedin C)

Factorul de creștere asemănător insulinei-1 (IGF-1) este un hormon care, împreună cu hormonul de creștere (GH), ajută la promovarea creșterii și dezvoltării normale a oaselor și a țesuturilor. Testul măsoară cantitatea de IGF-1 din sânge.

IGF-1 este produs în principal în ficat, mușchii scheletici și multe alte țesuturi ca răspuns la stimularea hormonului de crestere. IGF-1 mediază multe dintre acțiunile GH, stimulează creșterea oaselor și a altor țesuturi și promovează producția de masă musculară slabă. IGF-1 joacă, de asemenea, un rol în activitățile care nu țin de creștere, cum ar fi metabolismul glucozei și al lipidelor, și a fost implicat în sindromul metabolic.

Deoarece hormonul de creștere este eliberat în sânge în impulsuri pe parcursul zilei, este dificil de interpretat rezultatele unui singur test GH. IGF-1 reflectă excesele și deficiențele de GH, dar, spre deosebire de hormonul de creștere, nivelul său este stabil pe tot parcursul zilei. Acest lucru face ca IGF-1 să fie un indicator util al nivelurilor medii de hormon de creștere. Prin urmare, testul IGF-1 este adesea utilizat pentru a ajuta la evaluarea deficienței sau a excesului de GH.

IGF-1 și deficitul de creștere

Nivelurile IGF-1, ca și hormonul de creștere, sunt în mod normal scăzute în copilărie, cresc treptat în timpul copilăriei, ating un vârf în timpul pubertății și apoi scad în viața adultă. Deficiențele de hormon de creștere și IGF-1 pot fi cauzate de:

O glanda hipofiză disfuncțională cu scăderea hormonilor hipofizari (hipopituitarism)
O tumoare hipofizară care nu produce GH și care deteriorează celulele care produc hormoni
O lipsă de receptivitate la GH. Această insensibilitate poate fi primară (genetică) sau secundară unor afecțiuni cum ar fi malnutriția, hipotiroidismul, deficitul de hormoni sexuali, boli renale, boli hepatice și sindroame congenitale. Insensibilitatea genetică la GH (rezistența la GH) este foarte rară, cu aproximativ 300 de cazuri raportate la nivel mondial.
Deficiențele de IGF-1 pot inhiba creșterea osoasă și dezvoltarea generală a creșterii, rezultând un copil cu o statură mai mică decât cea normală. La adulți, scăderea producției poate duce la o densitate osoasă scăzută, la o masă musculară mai mică și la modificarea nivelului de lipide. Cu toate acestea, testarea deficitului de IGF-1 sau a deficitului de GH nu se face în mod obișnuit la adulții care au o densitate osoasă și/sau o forță musculară scăzută sau o creștere a lipidelor. Deficitul de GH și, în consecință, deficitul de IGF-1 este o cauză foarte rară a acestor tulburări.

IGF-1 și excesul de hormon de creștere

Excesul de hormon de crestere și IGF-1 poate provoca o creștere anormală a scheletului și alte semne și simptome caracteristice a două afecțiuni rare, gigantismul și acromegalia, datorate în general unui adenom hipofizar, o tumoare cu creștere lentă, adesea benignă.

Aceasta face ca hipofiza să elibereze cantități excesive de GH. În mod frecvent, tumora poate fi îndepărtată chirurgical și/sau tratată cu medicamente sau radiații. În cele mai multe cazuri, acest lucru va face ca nivelurile de GH și IGF-1 să revină la niveluri normale sau aproape normale.

La copii, gigantismul face ca oasele să crească mai mult, rezultând o persoană foarte înaltă, cu picioare și mâini mari. La adulți, acromegalia face ca oasele să se îngroașe și țesuturile să se înmoaie, așa cum se observă în cazul umflării nasului.

Spre deosebire de gigantism, adulții cu acromegalie nu cresc în înălțime. Ambele afecțiuni pot duce la mărirea organelor (inimă, ficat, rinichi, splină, glandele tiroide/paratiroide, pancreas) și la alte complicații, cum ar fi diabetul de tip 2, creșterea riscului de boli cardiovasculare, hipertensiune arterială, artrită, creșterea ușoară a numărului de cazuri de cancer (sân, colon, prostată, plămâni) și scăderea duratei de viață.