Serotonina in sange

Serotonina in sange

Serotonina (5-hidroxitriptamina) este sintetizată din aminoacidul esențial triptofan prin intermediarul 5-hidroxitriptofan (5-HTP). Locurile de producere a serotoninei sunt sistemul nervos central (SNC), unde acționează ca neurotransmițător, și celulele neuroectodermice, în special celulele enterochromafine (CE) gastrointestinale (GI). Rezervele de serotonină din SNC și cele periferice sunt izolate una de cealaltă.

Producția celulelor EC reprezintă 80% din conținutul de 5-HT al organismului.

Mulți stimuli diferiți pot elibera serotonină din celulele EC. Odată secretată, împreună cu alți hormoni intestinali, serotonina crește fluxul sanguin gastrointestinal, motilitatea și secreția de lichide.

La prima trecere prin ficat, 30% până la 80% din serotonină este metabolizată, predominant în acid 5-hidroxiindolacetic (5-HIAA), care este excretat de rinichi. Nouăzeci la sută din restul este metabolizat la 5-HIAA în plămâni. Din cei 10% rămași, aproape toți sunt absorbiți de trombocite, unde rămân până când sunt eliberați în timpul coagulării, favorizând o agregare plachetară suplimentară.

Principalele boli care pot fi asociate cu creșteri măsurabile ale serotoninei sunt tumorile neuroectodermice, în special cele care provin din celulele CE, care sunt denumite carcinoide. Acestea sunt subdivizate în carcinoide de intestin anterior, care apar în tractul respirator, stomac, pancreas sau duoden (aproximativ 15% din cazuri); carcinoide de intestin mijlociu, care apar în cadrul jejunului, ileonului sau apendicelui (aproximativ 70% din cazuri); și carcinoide de intestin posterior, care se găsesc în colon sau rect (aproximativ 15% din cazuri).

Carcinoizii prezintă un spectru de agresivitate, fără o linie de demarcație clară între benign și malign. Majoritatea tumorilor carcinoide nu provoacă o boală clinică semnificativă. Acele tumori care se comportă mai agresiv au tendința de a provoca tulburări nespecifice ale tractului gastrointestinal, cum ar fi dureri intermitente și balonare, timp de mulți ani înainte de apariția unor simptome mai evidente. În cazul tumorilor avansate, morbiditatea și mortalitatea sunt legate în aceeași măsură, sau chiar mai mult, de aminele biogene, în principal serotonina, și de hormonii peptidici secretați, precum și de răspândirea locală și la distanță.

Simptomele așa-numitului sindrom carcinoid constau în roșeață, diaree, leziuni cardiace valvulare pe partea dreaptă și bronhoconstricție. Aceste simptome sunt cel puțin parțial cauzate de serotonină. Sindromul carcinoid este cauzat, de obicei, de tumori ale intestinului mijlociu, deoarece neoplasmele din intestinul anterior și posterior produc cantități mult mai mici de serotonină.

Deoarece tumorile din intestinul mijlociu se drenează în circulația portală, care trece în ficat, simptomele nu apar de obicei decât după ce s-au dezvoltat metastaze hepatice sau alte metastaze la distanță, ocolind degradarea hepatică extinsă de primă trecere a serotoninei.

Producția de serotonină de către tumorile carcinoide diseminate poate fi uneori atât de substanțială încât depozitele de triptofan din organism se epuizează și se dezvoltă o deficiență clinică de triptofan, asemănătoare pelagrei (triada de diaree, demență și dermatită).

Diagnosticul tumorilor carcinoide cu simptome sugestive pentru sindromul carcinoid se bazează pe măsurătorile serotoninei circulante și urinare, ale 5-HIAA urinar (HIAA / Acid 5-Hidroxindoleacetic [5-HIAA], 24 de ore, urină) și ale cromograninei A serice (CGAK / Cromogranina A, ser), o peptidă care este cosecretată alături de hormoni specifici de către celulele neuroectodermice.